Rugaciunea si lupta cu patimile

Ingradindu-ne vietuirea noastra de dinafara cu infranarea de la mancarurile si bauturile ce se intrebuinteaza intr-o masura prisoselnica si cu indulcire, ingreunandu-ne vietuirea noastra cu insingurarea ce atarna de ea, adica cu petrecerea ara iesire din manastire si abaterea de la cunostintele prietenesti din afara si dinlauntrul manastirii, ne vom indrepta luarea aminte spre patimile sufletesti.

Ne vom indrepta luarea aminte intai de toate dupa porunca Domnului, asupra maniei (Matei 5, 22), care isi are temeiul in mandrie (Marcu Ascetul)

Vom ierta parintilor si fratilor nostri, care petrec aproape sau departe, vii si raposati, toate     ofensele si supararile pe care ei le-au adus asupra noastra, oricat de grele ar fi aceste suparari. Domnul ne-a poruncit: „Iar cand stati de va rugati, iertati orice aveti impotriva cuiva, ca si Tatal vostru Cel din ceruri sa va ierte voua gresalele voastre. Ca de nu veti ierta voi, nici Tatal vostru Cel din ceruri nu va va ierta voua gresalele voastre” (Marcu 11, 25-26). Intai de toate, roaga-te pentru vrajmasii tai si binecuvanteaza-i (Mat. 5, 44) ca pe niste unelte ale Proniei Dumnezeiesti, prin care ti se rasplateste pentru pacatele tale in vremea scurtei tale vieti pamantesti, ca sa te izbaveasca de rasplata de care esti vrednic in vesnicile munci ale iadului.

Cand tu vei proceda astfel, cand iti vei iubi vrajmasii si te vei ruga pentru ei, pentru ca lor sa li se daruiasca toate bunatatile, vremelnice si vesnice, numai atunci se va cobori spre tine Dumnezeu intru ajutor si tu vei birui prin rugaciunea ta pe toti potrivnicii tai, vei intra cu mintea ta in templul inimii pentru ca sa te inchini Tatalui in Duh si Adevar (Ioan 4, 24).

Dar daca vei ingadui inimii tale sa se impietreasca prin aducerea aminte a raului si-ti vei indreptati mania prin mandria ta, atunci Domnul Dumnezeul tau Se va intoarce de la tine si vei fi dat sa ii calcat sub picioarele satanei. El te va calca prin toate gandurile si simtaminte spurcate, iar tu nu vei fi in stare sa-i stai impotriva. Dar daca Domnul te va invrednici sa-ti puna la temelia nevointei in rugaciune, nerautatea, dragostea, neosandirea oamenilor, iertarea lor acuta cu mila, atunci cu o deosebita usurinta si graba vei birui pe potrivnicii tai, si vei ajunge la rugaciunea curata.

Sa stii ca toate patimile si toate duhurile cazute se gasesc in cea mai apropiata rudenie intre ele. Aceasta rudenie, aceasta unire, este pacatul. Daca tu te-ai supus unei patimi, atunci prin supunerea la acea singura patima, tu te-ai supus si la toate celelalte patimi. Daca tu ai ingaduit unui singur duh al rautatii sa te robeasca, prin convorbirea cu gandurile bagate de el si prin ademenirile si inchipuirile ce se fac prin aceste ganduri, atunci tu ai intrat in robia tuturor duhurilor. Dupa infrangerea ta, ele te vor trece, – vai! – de la unul la altul, ca pe un prizonier.

Acest lucru ne invata Sfintii Parinti, acest lucru ne invata insasi experienta. Observa-te si vei vedea ca daca ti-ai ingaduit sa te lasi infrant de ceva, de buna voie, in urma acestei infrangeri vei fi infrant, de nevoie in altceva, adica intr-o ispita cu totul deosebita in care tu n-ai fi vrut sa cedezi biruinta, pana cand, printr-o pocainta plina de grija nu-ti vei restabili libertatea. De aceea, punandu-ti la temelia nevointei de rugaciune, nemanierea, dragostea si mila fata de aproapele, poruncite de Evanghelie, respinge cu hotarare orice convorbire cu gandurile si orice inchipuire.

Lucrarea pacii lui Hristos este in om semnul petrecerii omului in poruncile lui Hristos, in afara de pacea falsa ce provine din ratacire si inselare de sine; dimpotriva, tulburarea cea mai subtire, oricat s-ar acoperi ea prin tot felul de indreptatiri, serveste drept un semn adevarat care arata abaterea de la calea stramta a lui Hristos, spre calea larga – care duce la pierzare. Nu osandi nici pe nelegiuit, nici pe raufacator. „Cine esti tu, ca sa judeci pe sluga altuia ? Pentru stapanul sau sta sau cade” (Rom 14. 4). Sa nu urasti nici pe clevetitor, nici pe defaimator, nici pe talhar nici e uci a , caci ei te rasti nesc de-a dreapta Domnului, potrivit cu randuiala neatunsa a judecatilor lui Dumnezeu, pentru ca tu sa poti spune, dintr-o constiinta si incredintare pornita din inima: „Primesc cele ce le mer it dupa faptele mele, pomeneste-ma Doamne intru Imparatia Ta!”.

Intelege, din necazurile ce ti s-au ingaduit, buna calauzire in alegerea ta de catre Dumnezeu si roaga-te cu cea mai calda rugaciune pentru acei binefacatori ai tai, prin mijlocirea carora ti se da fericirea, prin mainile carora tu te smulgi din lume si te omori fata de ea, prin mainile carora tu te ridici catre Dumnezeu. Sa simti fata de ei mila asemanatoare cu mila pe care o simte Dumnezeu pentru omenirea nenorocita ce se ineaca in pacate, Dumnezeu, Care Si-a dat Fiul drept jertfa de rascumparare in locul creaturii dusrnanoase Creatorului, stiind ca aceasta creatura, in majoritatea ei , iti va bate joc de aceasta jertfa, si nu o va lua in seama. O asemenea mila ce se intinde pana la dragostea de vrajmasi, ce se revarsa in rugaciunile facute cu lacrimi pentru ei, ne aduce la cunoasterea Adevarului, prin experienta.

Adevarul este Cuvantul lui Dumnezeu Evanghelia. Adevarul este Hristos!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s