Capitolul XXXI.

XXXI. OBÂRŞIA ISPITELOR CĂLUGĂREŞTI

Ispitele la care este supus un călugăr vin din următoarele patru direcţii: de la firea noastră căzută, de la lume, de la oameni şi de la draci. Propriu-zis ispitele au o singură sursă: firea căzută. Dacă firea n-ar fi în starea de cădere, răul n-ar apărea în noi înşine, ispitele lumii n-ar avea nici o putere asupra noastră, oamenii nu s-ar porni unii împotriva altora, spiritele căzute n-ar avea ocazia şi nici dreptul să se apropie de noi. De aceea Scriptura spune: „fiecare este ispitit când este tras şi momit de însăşi pofta sa” (lacov l, 14).

Dar Dumnezeu, în bunătatea şi înţelepciunea Sa nemărginită, a făcut ca ispitele, de orice natură ar fi, să le fie de ajutor şi folos celor ce se mântuiesc, dându-le un mare ajutor pentru a-şi lucra mântuirea şi a progresa duhovniceşte. Desigur, răul nu va tinde niciodată spre bine, ţinta lui fiind întotdeauna rea. În acelaşi timp, atât de minunat a orânduit Dumnezeu opera mântuirii noastre încât răul, cu toate că are o ţintă rea şi acţionează pentru a le face rău vremelnic şi veşnic slujitorilor lui Dumnezeu, în realitate conlucrează la mântuirea lor.

Mântuirea, fiind o taină duhovnicească care-l face pe om să participe la binele dumnezeiesc este de neconceput pentru rău, care este orb faţă de bunătatea lui Dumnezeu, ca faţă de un lucru care-i este totalmente străin; el nu înţelege cum răul care-i este propriu în stare pură, să nu fie preferat de natura căzută, coruptă de către el, şi în care binele este amestecat cu răul. Sfântul Macarie cel Mare zice: „răul colaborează cu binele, dar cu intenţii rele” (Omilia IV, 6). Iar Apostolul Pavel spune: „că Dumnezeu toate le lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu ” (Romani 8,28).

Firea căzută, dând naştere la păcate sub diferite forme – înţeleg păcatele făcute cu gândul şi nu cu fapta, simţămintele inimii şi senzaţiile corpului – şi opunându-se Evangheliei, îi pune la îndemână nevoitorului, lămurit prin ele, o cunoştinţă „experimentală” şi aprofundată a căderii, atât a lui cât şi a umanităţii întregi; ea îi permite omului să recunoască necesitatea unui Mântuitor prin propria sa experienţă, şi să înţeleagă că Evanghelia îi vindecă şi-i reînvie sufletul; ea îi dăruieşte nevoitorului un duh umilit şi înfrânt care-l pătrunde şi-l face să vadă că are multe răni şi infirmităţi, provocate de căderea omului, şi întreg neamul omenesc. Otrava păcatului, injectată în fiecare fiinţă umană prin cădere, şi care sălăşluieşte în tot omul se dovedeşte a fi, datoarită Providenţei lui Dumnezeu, în cei care se mântuiesc, de un real şi mare folos.

Ispitindu-l pe nevoitor, lumea îi oferă posibilitatea cunoaşterii prin experienţă a faptului că viaţa pe pământ este nestatornică şi înşelătoare, că tot ceea ce lumea socoteşte că este plăcut, important şi de dorit, se termină în deşertăciune şi-n amărăciune. Din această cunoaştere întemeiată pe experienţă ascetul dobândeşte o adevărată indiferenţă faţă de viaţa pământească, faţă de „harul” pe care ni-l oferă, faţă de tot ceea ce fiii lumii acesteia consideră că trebuie râvnit; el îşi întoarce privirea şi mintea şi inima înspre veşnicie, şi începe, cu o mare râvnă, să se roage lui Dumnezeu pentru viaţa sa de dincolo de mormânt.

În acelaşi timp oamenii îi oferă nevoitorului posibilitatea de a împlini cea mai mare poruncă a Evangheliei (cf lacov, l, 22): iubirea vrăjmaşilor, într-adevăr, iubirea vrăjmaşilor este cea mai înaltă treaptă a dragostei faţă de aproapele pe care o cere Evanghelia. Cel ce a ajuns la această dragoste, a ajuns la dragostea desăvârşită faţă de aproapele, şi pentru el porţile iubirii lui Dumnezeu se deschid singure. Toate piedicile au fost îndepărtate.

Zăvoarele şi lacătele veşnice se desfac şi se deschid. Nevoitorul nu-şi mai judecă aproapele; deja i-a iertat toate greşelile; se roagă pentru el ca pentru un membru al familiei sale; crede şi mărturiseşte că toate necazurile care-l încearcă sunt cu îngăduinţa lui Dumnezeu; se supune voii lui Dumnezeu în toate împrejurările, atât în cele particulare cât şi în cele generale; iată de ce, cu pace în suflet, ca şi unul care a împlinit faţă de semenul său tot ce Dumnezeu i-a poruncit, se aruncă fără rezerve în braţele dragostei dumnezeieşti. Nevoitorul n-ar fi putut dobândi această stare dacă n-ar fi fost supus la diferite încercări din partea oamenilor şi dacă n-ar fi eliminat din el, ca sub acţiunea unui medicament purificator, toată răutatea şi orgoliul de care natura căzută este infectată.

Ispitirile din partea dracilor de obicei sunt îngăduite după un antrenament împotriva ispitelor provocate de firea noastră căzută, de către lume şi de către oameni. La început spiritele căzute susţin firea căzută în lupta cu învăţătura Evangheliei, sau luând partea ispitelor provocate de lume şi de oameni; mai târziu, la momentul corespunzător, cu îngăduinţa specială a lui Dumnezeu, declanşează ele însele, în persoană, împotriva slujitorilor lui Hristos, un atac care le antrenează într-o mare bătălie spirituală. Cel ce iese biruitor din această luptă se încununează cu deosebite daruri duhovniceşti, aşa cum se vede din vieţile Sfântul Antonie cel Mare, Sfântul Ioan Multpătimitorul şi ale altor sfinţi călugări. Dacă n-a intrat în luptă cu dracii şi dacă nu s-a luptat după rânduială, nevoitorul nu poate rupe complet legătura cu ei, şi, drept urmare, nu se poate elibera deplin din robia lor, nici în viaţa aceasta, nici în cea viitoare. Cel ce pleacă din viaţa pământească într-o asemenea stare nu va şti a scăpa de demoni când va trece prin „vămile văzduhului”. Sfântul Macarie cel Mare zice: „sufletele care n-au fost încercate prin suferinţele pricinuite de spiritele rele, se află încă în starea de pruncie şi sunt, precum v-am spus, nevrednice de împărăţia cerurilor” (Omilii VII, 14).

Pricina tuturor suferinţelor şi a tuturor ispitelor este răul. Dar înţelepciunea şi atotputernicia lui Dumnezeu face ca ispitele şi suferinţele să lucreze pentru mântuirea sufletelor slujitorilor lui Dumnezeu, dându-le posibilitatea să împlinească cele mai sublime porunci ale Evangheliei, de a-L urma pe Hristos purtându-şi crucea, de a deveni ucenici apropiaţi ai Domnului. Dimpotrivă, pentru fiii pierzării, suferinţele şi ispitele sunt fatale. Răul îi striveşte; nu ştiu cum să-l biruiască şi la anterioarele încălcări de poruncă nu fac decât să adauge altele. Aşa, unul dintre tâlharii răstigniţi împreună cu Domnul Hristos a pus vârf păcatelor sale, pe care le purta pe cruce, cu blasfemia.

Atotputernicia şi înţelepciunea divină face ca răul, care lucrează exclusiv distructiv, să împlinească fără voia sa planul lui Dumnezeu. În felul acesta preoţii evrei, plini de pizmă şi de ură faţă de Dumnezeu-Omul, L-au persecutat în tot timpul vieţii Sale pământeşti şi I-au oferit o moarte dezonorantă; dar datorită înţelepciunii nemărginite a atotputernicului Dumnezeu, preoţii aceştia, au fost instrumentul orb al preştiinţei lui Dumnezeu care hotărâse că Hristos, suferind pentru omenirea vinovată, o va răscumpăra prin patimile Sale, şi va deschide pentru toţi cei ce vor să fie mântuiţi calea salvatoare a Crucii, care-i suie la cer pe cei ce-L urmează (F.Ap. 3, 18).

Răul serveşte, în acelaşi fel, ca instrument a lui Dumnezeu faţă de toţi slujitorii Săi, fără a înceta să fie ceea ce este; conlucrând cu binele la intervenţia lui Dumnezeu şi fără să ştie, nu încetează niciodată să fie în el însuşi şi pentru cei ce-l împlinesc, ceea ce este: rău.

Slujitori ai lui Dumnezeu! Să ştiţi bine că suferinţele ce vă încearcă n-o fac de la sine, ci cu îngăduinţa lui Dumnezeu; aşa că să aveţi toată grija în a le suporta cu răbdare şi cu îndelungă răbdare, aducându-I pentru ele laudă şi mulţumire. Să ştiţi că cel ce se fereşte de necazuri şi caută să evite încercările, lucrează împotriva propriului său bine şi se străduieşte, în orbirea sa, să înlăture instrumentul mântuirii pe care Dumnezeu l-a rânduit pentru toţi slujitorii Săi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s