CUVÂNT LA URMĂ

din “Cuviosul Cosma Athonitul, Apostol în Zair (1942-1989) – Apusul vrăjitoriei”

Întru lauda şi pomenirea Cuviosului părinte Cosma Grigoriatul

De Preasfinţia Sa, episcopul Augustin, fost mitropolit de Florina, Grecia

Unii, atunci când aud Evanghelia, spun „în acea vreme”. „Este scris pentru cei din vechime.”  Cu toate acestea, Hristos, este acelaşi, ieri, azi şi în veci. Biserica noastră nu se mulţumeşte să-şi arate misionarii din vechime, ci îşi continuă misiunea şi astăzi, în această lume sălbatică, materialistă, închinătoare la idoli şi masonică. În această epocă a Antihristului avem pilde de misionari atât în interiorul graniţelor Greciei cât şi în afară.
O astfel de pildă grăitoare este părintele Cosma, ieromonah şi misionar, căruia îi facem astăzi sfinţita pomenire. A trăit aproape de mine. Era fiul unei familii sărace dar cinstite din Tesalonic. L-a iubit pe Dumnezeu încă din tinereţe. La lecţiile de cateheză era foarte conştiincios. A ascultat propovăduirea predicatorilor străluciţi din oraş. A studiat mult, terminând o şcoală de maiştri, şi ar fi putut deveni un arhitect strălucit, constructor de case, meserie care i-ar fi adus o mulţime de dolari. Epoca noastră este una a arhitecţilor, avocaţilor şi a inginerilor – o epocă a devizei „cât de mult poţi câştiga”. Cu toate acestea, el nu a devenit unul ca aceştia. Nici nu a vrut să-şi continue studiile pentru a deveni profesor universitar doar pentru că avea o minte extrem de ageră, matematică. El a ales mai degrabă lucrarea „pescarilor”. A devenit „pescar” de oameni. El a trăit cu noi în primele zile ale unei epoci de mare productivitate când, împreună cu părintele Ierotei şi cu alţi colegi de muncă, a trebuit să „ne silim ca să forţăm nota”, aceasta fiind lozinca noastră, iar el a muncit din cale afară de mult.
Vedeţi crucea aflată la o înălţime de 1022 metri? Nici un inginer n-ar fi acceptat sarcina. Nici măcar unul. „O fac eu”, a spus el. Şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, a înălţat-o. Mai târziu, când veţi vizita Presva, aruncaţi-vă ochii pe o altă cruce ridicată pe fericita insuliţă a Sfântului Achilie. A fost şi el printre cei ce au lucrat acolo, transportând materialele pe pământ şi pe apă cu mare greutate şi osteneală.
Vedeţi taberele din dioceză? El a lucrat la ele. Vedeţi crucea din zona Sitaria? Tot el a construit-o, la fel şi capela Sfântului Cosma din apropiere.
Puţin i-a păsat de „cât de mult poţi câştiga…” Când se ducea la comercianţii din Florina pentru a cumpăra materii prime, prima lor întrebare era: „Cât de mult câştigi?” Spuneau: „Fiind aproape de episcop, câştigi bine de tot. Munceşti 24 de ore pe zi. Nu ai pauză, nici sâmbăta, nici duminica etc. …” El răspundea: „Nu câştig nimic, decât pentru cameră şi hrană”. Nu-l credeau. Ziceau că minte. Adevărul era că tânărul detesta lumea lui „cât de mult câştigi”, pe care a şi părăsit-o curând.
Îngăduiţi-mi aici o paranteză. Mă gândesc la un tată care s-a apropiat de un tânăr sfânt, cu totul deosebit, numai din interes, pentru a-l lega de fata lui. Prima întrebare pe care i-a pus-o băiatului a fost: „Cât de mult vrei (ca zestre) pentru a o lua de mireasă pe fata mea?” Când i-a spus că nu se aştepta la mult, tatăl nu l-a mai vrut ca mire pentru fata lui. L-a luat pe altul care aştepta mai mult. Acesta din urmă s-a dovedit a fi hoţ, iar acum se află în puşcărie. El nu aprecia persoana, ci banii. Iată cum se înfăţişează generaţia actuală. Dar iubitul Cosma nu aparţinea unei astfel de categorii de oameni. El era un idealist în înţelesul cel mai deplin al cuvântului. Ideea locuirii în lumea lui „cât de mult câştigi” cu preoţii şi episcopii îl dezgusta, astfel că i-au crescut aripi, le-a făcut să crească,   le-a întărit, şi a zburat departe. S-a îndreptat spre Zair. În acele locuri sălbatice, el a devenit un Apostol. A învăţat, s-a trudit muncind din toată vârtutea sa, aflându-şi o moarte de martir în drum spre nişte creştini africani, care au o credinţă mai mare decât a noastră. Noi suntem morminte văruite. Îl avem pe Hristos pe buze şi pe diavol în inimi.
Iubitul părinte Cosma a fost un deschizător de drumuri al unei minunate călătorii pentru neamul nostru. Vrem să credem că şi alţii îi vor urma exemplul: sărbătoarea unui martir, imitarea unui martir. Atât aici în sfântul altar cât şi în altă parte sunt anumiţi tineri care n-ar trebui să devină „cât de mult câştigători”, ci idealişti. Odinioară, Grecia avea astfel de idealişti. Cine a adus Ortodoxia în Bulgaria, Serbia, România şi Rusia? Creştinii greci. În zilele noastre, familiile nu mai dau naştere la idealişti. Mama unui copil vrea ca el să devină doctor, avocat, învăţător, profesor, inginer, om de afaceri – toate, numai preot nu. Nici nu vrea să audă. Iată că astăzi am ocazia să-l cinstesc pe ucenicul ales, monahul şi misionarul Cosma. El este un model desăvârşit. O îmbinare a lucrării misionare interne şi externe.
Robului lui Dumnezeu, Cosma de la Grigoriu, Apostolului mucenicit în Africa spre slava lui Dumnezeu şi a Ortodoxiei – fie-i pomenirea veşnică! Fie ca exemplul său eroic să aibă mulţi următori!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s