Epilog


din “Cuviosul Cosma Athonitul, Apostol în Zair (1942-1989) – Apusul vrăjitoriei”


Ultimele zile ale Cuviosului părinte Cosma Grigoriatul

de credinciosul colaborator – Vasile Berberi


Kolwezi: mai, 1989

(…) părintele Cosma nu ne-a părăsit. El este aici, printre noi. El nu cunoştea ce este  oboseala. Atunci când îl îndemnam să se odihnească mai mult, el răspundea: „Mă voi odihni numai o sigură dată pentru totdeauna, atunci când Domnul mă va chema aproape de El”.
Ca şi cum presimţea că se va întâmpla. În ultimele lui zile, el era deosebit de smerit, cerând iertare de la toţi – colegi de muncă, preoţi şi grupuri de credincioşi – dacă, ca un om, a supărat pe cineva vreodată. Vorbea necontenit despre moarte şi viaţă veşnică, iar predicile sale de la Dumnezeiasca Liturghie erau centrate pe această temă. Îl „necăjea” pe preotul nostru mai bătrân, părintele Gherasim (în vârstă de 70 de ani), zicând: „Voi pleca din această viaţă înaintea ta”.


Vineri – 20 ianuarie 1989

Cu o săptămână înaintea incidentului, părintele Cosma se afla în Lubumbashi, lucrând pentru Misiune. În ziua în care el părăsea Baza Misiunii, Teodora, o fată de la internatul micuţei mănăstiri închinate Sfântului Nectarie din Kolwezi, s-a apropiat de el şi i-a spus: „Părinte Cosma, te rog nu pleca, fiindcă vei… muri dacă te duci acolo”. Moise, care era şi el de faţă şi care a mers spre Lubumbashi, auzind cele spuse, a simţit cum inima i se face cât un purice, începând să-l privească îndelung pe părinte. (Moise este un tânăr african băştinaş, fiu duhovnicesc al părintelui Cosma, care, întorcându-se după patru ani de studii la Sfântul Munte, îl însoţea permanent pe părintele Cosma în călătoriile sale.) La auzul acelor cuvinte, părintele Cosma a zâmbit şi, mustrându-l uşor pe Moise pentru neliniştea sa, au pornit spre Lubumbashi.  S-au oprit în Likashi, la trei ore depărtare de Kolwezi, pentru a-l vizita pe un diacon care era foarte bolnav, aproape de moarte. Părintele Cosma  i-a ascultat mărturisirea, după care şi-au continuat imediat drumul către Lubumbashi. Câteva zile mai târziu, diaconul şi-a predat Domnului sufletul său.
Era ca şi cum, aşa cum am mai spus, ar fi primit o prevestire a plecării sale din această lume. Ne vorbea continuu despre smerenia şi dragostea pe care trebuie să o avem unii faţă alţii. La un moment dat s-a întors către Moise şi i-a spus: „Ce-ai face dacă ai rămâne singur?” Moise nu a înţeles. „Ce vrei să spui prin «să rămân singur»? – a întrebat el – căci iată, suntem toţi aici, împreună, la Misiune?!” „Nimic. Nu te nelinişti”. Dar mai târziu, el i-a spus lui Moise: „Cât priveşte căsuţa mamei tale, o voi repara ca să vă odihniţi mai bine. Pentru voi va fi ca o aducere aminte de mine”. Moise din nou n-a înţeles ce voia să spună Bătrânul său. Astăzi, el ştie foarte bine că Bătrânul său, părintele Cosma, avusese o prevestire a plecării sale.

Vineri – 27 ianuarie 1989

Este ziua accidentului. În acea dimineaţă, în timp ce aduna ultimele comisioane  pentru Misiune, este informat că unul dintre cele două camioane care se îndreptau spre Lubumbashi pentru a încărca cele cumpărate pentru nevoile misionare se stricase, fiind lăsat pe o parte a drumului. De trei ori s-a întâlnit comerciantul grec, domnul Ioan Hadjulazaros, cu părintele Cosma în timpul zilei şi de trei ori l-a implorat să nu plece în acea seară, căci avea o presimţirea rea… cu privire la el! Dar, vedeţi voi, misionarul are întotdeauna treabă de făcut, iar părintele Cosma s-a obişnuit să călătorească pe timp de noapte. El evita astfel durerile de cap pricinuite de căldura excesivă şi economisea timp, ca să aibă ziua la dispoziţie şi să alerge de colo-colo pentru nevoile Misiunii.
Astfel, la apusul soarelui, părintele Cosma împreună cu consulul grec şi cu Moise au pornit spre Lubumbashi. A fost voia Domnului să-l ia aproape de El şi să-l odihnească, după cum el însuşi spunea. Şi astfel, pornind ei, un oarecare comerciant băştinaş mergea şi el spre Lubumbashi. Soarele tocmai apunea atunci când acesta se îndrepta către locul unde va avea loc accidentul părintelui Cosma. După cum a relatat chiar el, deodată, a văzut un preot înălţându-se înaintea lui, de pe drum către cer. S-a înfricoşat şi şi-a oprit maşina. Intrând în panică, a strigat către locuitorii satului din apropiere, ca să vadă şi ei ceea ce el a zărit. Cu excepţia comerciantului, nimeni nu văzuse nimic. În final, tare temându-se ca nu cumva să i se întâmple ceva, s-a hotărât să-şi petreacă noaptea în sat.
Târziu în acea noapte, când satul s-a adunat la locul accidentului, comerciantul a început să ţipe, recunoscând în faţa părintelui Cosma pe preotul pe care-l văzuse cu numai câteva ore mai înainte ridicându-se la Cer din chiar locul acela. Astăzi, toţi locuitorii satului vor să fie botezaţi creştini ortodocşi. Chiar şi după moarte, părintele Cosma salvează suflete ducându-le către Întreitul Dumnezeu.
În acea noapte, sătenii, fără ca noi să-i cunoaştem sau ei să ne cunoască pe noi, au vegheat lângă părintele Cosma, îngrijindu-i şi pe ceilalţi doi pasageri răniţi. Mai mult, nu s-au atins de nici unul din lucrurile sfinţite pe care părintele Cosma le luase cu el; de regulă, atunci când au loc astfel de accidente, cei ce se întâmplă să treacă pe acolo fură tot ce găsesc în cale. Nu numai că nu s-au atins de nimic, ci, la câteva zile după aceea, ei ne-au adus un recipient cu Sfântul Mir, pe care părintele îl avea cu el şi care a fost găsit în iarbă după accident. Aici putem vedea limpede pronia dumnezeiască. Între timp, vestea se răspândise cu repeziciune. Vestea   i-a răvăşit atât pe greci cât şi pe băştinaşi, fiecare căutând să afle mângâiere la celălalt.
Toată lumea – fie tânăr, fie bătrân – a stat trează toată noaptea. Ştirea a fost auzită în toată Grecia, începând cu mănăstirea sa de metanie – Grigoriu, de la Sfântul Munte, apoi de părinţii săi şi alţii. Preasfinţia Sa, mitropolitul Timotei, episcop al Africii Centrale a fost informat şi el în timp ce se afla în capitală, la Kinshasa, şi se pregătea să plece spre Lubumbashi. Din păcate următorul zbor era tocmai duminică. Astfel că s-a hotărât punerea părintelui Cosma într-un frigorifer destinat special pentru astfel cazuri.
În acea noapte, cei ce păzeau frigoriferele văd o lumină în jurul locului unde este ţinut părintele Cosma şi se umplu de frică. Dimineaţa ei au relatat incidentul preoţilor noştri şi toată lumea se adună şi deschide frigoriferul. Trupul părintelui nu a suferit de rigiditate cadaverică [rigor mortis]. Ei nu înţeleg, făcând unele confuzii. Unii spun că frigoriferul nu era bun, alţii că poate este stricat etc. etc. Cu toate acestea, toţi continuau să creadă că un trup mort devine ţeapăn doar la câteva ore după momentul morţii, fie că se află în frigorifer sau în afara acestuia! Astfel, ceea ce s-a întâmplat este una cu ceea ce se întâmplă cu trupurile părinţilor athoniţi: ei nu suferă de rigiditate cadaverică, ci devine ţepeni numai după înmormântare. Acest lucru, conform tradiţiei, este un semn al dragostei şi pazei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pentru monahii athoniţi, căci Sfântul Munte este grădina Maicii Domnului.

Luni, 30 ianuarie 1989:                          Sărbătoarea Sfinţilor Trei Ierarhi

În această dimineaţă, în biserica Buneivestiri (Lubumbashi) plină de oameni până la refuz, în prezenţa oficialităţilor oraşului şi a mulţimilor de oameni, Preasfinţia Sa, mitropolitul Timotei al Africii Centrale a slujit Dumnezeiasca Liturghie şi Slujba de Înmormântare. Pe la mijlocul zilei, părintele Cosma a fost dus la aeroport. Însoţit de Preasfinţia Sa şi de părintele Chiril, părintele Cosma a fost dus într-o oră la Kolwezi, unde mulţimi mari de oameni aşteaptă atât în interiorul cât şi în afara Bazei misionare, dar şi în jurul bisericii Sfântul Gheorghe. Mulţi dintre credincioşii care l-au aşteptat au petrecut aici cele trei nopţi anterioare sosirii părintelui Cosma. Aşa de mare era dragostea lor pentru el! Oamenii se pun la rând unul câte unul, cu adâncă tristeţe, se apropie de sicriul părintelui lor duhovnic pentru a-şi lua ultimul rămas bun… până ne vom întâlni iarăşi în viaţa veşnică!
Până după-amiaza târziu oamenii continuau să sosească de peste tot, din Kolwezi, din Lubumbashi, atât greci cât şi alţi creştini ortodocşi, pentru a fi prezenţi la mormântul său.
La sosirea nopţii, oamenii îl însoţesc pe părintele Cosma către locul unde, cum   spunea el adesea, îşi va găsi în sfârşit odihna.
Astăzi, creştinii noştri, o dată sosiţi la biserică, se duc mai întâi la mormântul părintelui Cosma pentru a lua o binecuvântare şi numai după aceea intră în biserică şi participă la Dumnezeieştile Slujbe. Dumnezeu să-i păzească pe părinţii şi pe Bătrânul părintelui Cosma, care l-au binecuvântat îngăduindu-i să rămână în Africa, împreună cu toţi cei pe care i-a iubit şi cu toţi cei care l-au iubit. Le aducem mii de mulţumiri!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s