Fragmente din scrisorile Cuviosului părintelui Cosma Grigoriatul

din “Cuviosul Cosma Athonitul, Apostol în Zair (1942-1989) – Apusul vrăjitoriei”

Trimise Bătrânului său, tatălui său, colaboratorilor săi

Sosirea şi începuturile

Kolwezi,
18 ianuarie 1979
Preasfinţiei Sale, Timotei, Mitropolitul Africii Centrale

Preasfinţia voastră,
binecuvântaţi!
„(…) Pe scurt, voi încerca să vă pun la curent cu evenimentele din ultimele două luni.
Călătoria spre Africa a fost bună. În Kinshasa, părintele Dionisie m-a primit cu mare dragoste, oferindu-mi tot ajutorul său pentru a putea pleca din Kanga a doua zi, pe 2 noiembrie.
În Kanga am aşteptat aproape o lună fără să lucrez. Acolo, firea lucrurilor a arătat clar că tot ce-am discutat nu se poate pune în aplicare. Kanga nu ne oferă ceea ce avem nevoie. Astfel, am înţeles de la Dumnezeu că am fost găsit în neascultare, că mă împotrivesc voinţei episcopului care, ca şi arhipăstor, exprimă voinţa lui Dumnezeu.
M-am pus de acord cu părintele Ilarion să pot pleca spre Shaba, adică acolo unde mă chema Dumnezeu. După 7 zile de călătorie istovitoare am ajuns mort de oboseală în Kolwezi. Cu toate acestea, dragostea fraţilor şi dorinţa lor de a continua eforturile din Misiunea Kolwezi m-au convins să mă stabilesc în Kolwezi, în ciuda faptului că zona este sub conducere militară, aşteptând războiul. Băştinaşii m-au primit cu multă dragoste şi toţi nădăjduiesc într-un ajutor moral şi într-o solidaritate din partea Misiunii. (…)
Am ales cinci copii (incluzându-l şi pe Andrei) de prin satele din apropiere pentru a locui în spatele unei clădiri, acolo unde am reconstruit din cărămizi  vechea baracă, alături de o bucătărie.
Programul include instruire teologică, slujbe zilnice şi lucru la zidirea duhovnicească a Misiunii. Ca experiment, am început să cultivăm parcela de pământ a acesteia, am adus pământ potrivit şi 15 camioane de îngrăşământ (rămăşiţe de orz), după care am trecut la plantarea grădinilor, esenţiale pentru traiul de zi cu zi.
În acest mod, copiii îşi pot asigura şi ei traiul de zi cu zi. În privinţa locului pe care-l ocupă aceşti tineri la Misiune, trebuie să spun că Misiunea este protejată prin acorduri speciale, în stare să rezolve orice probleme care pot apărea în viitorul acestor tineri, legate de posibilele necesităţi de ordin economic. Cât priveşte nevoile economice ale Misiunii, daţi-mi voie să vă relatez următoarele.
Noi ne-am păstrat o suprafaţă de aproape 200 de stremmata* în Foungouroumi, ca extindere a locului pe care se află biserica. Au fost completate toate actele necesare, care au fost întărite de ambele părţi. Prevăd că, în viitor,  Centrul Misionar va fi aşezat în mijlocul unei ferme. (…)
Nu sunt foarte interesat de proprietatea din satul Tsaboula, ce măsoară aproape 120 de stremmata. Cu toate acestea, am transportat aproape 10 camioane de toulo, un copac special folosit pentru împrejmuire şi continuăm cu plantarea lui. Pentru baraca paznicului am ales un loc aflat în centrul proprietăţii, unde se găseşte şi o colonie de furnici. Atunci când paznicul, care va lucra şi ca grădinar, îşi va lua locul în primire, vom începe să sădim diferite plante. Fără paznic nu vom produce nimic, căci oamenii sunt flămânzi şi este foarte posibil ca legumele sau fructele să fie culese înainte să se coacă.
Zona mănăstirii este ideală pentru creşterea animalelor mari, deşi nu sunt sigur dacă e bine să ne apucăm de pe acum de o astfel de treabă deoarece, cu toate războaiele acestea care par să nu se mai sfârşească, cred că toate animalele vor fi tăiate fără milă.
Fraţii au început consolidarea proprietăţilor bisericeşti din diferitele parohii, iar acum mă ocup de supravegherea lucrărilor. Ne va lua ceva timp, căci va fi nevoie de eforturi suplimentare. Cu ajutorul lui Dumnezeu se vor realiza toate. Nimic nu e prea greu. Am reparat o cameră din dreapta holului, am văruit-o şi am pus toate medicamentele înăuntru. Vă rog să vă îngrijiţi de obţinerea medicamentelor de la Crucea Roşie, precum şi o carte care tratează despre toate medicamentele folosite astăzi.
Am cumpărat pui şi capre pentru ferma de animale. Acum mă gândesc şi la o proprietate din cealaltă parte a Kolwezi-ului, pentru o biserică şi o şcoală, în zona Kasoulou. Cred că ar trebui să o cumpărăm cândva, atunci când va fi nevoie.
Cunoaşteţi situaţia noastră economică. Preasfinţia voastră, ajutaţi-ne să ne acoperim cheltuielile pentru 1979 prin Apostoliki Diakonia; avem nevoie în fiecare lună de 20.000 de drahme, ceea ce va acoperi cheltuielile pentru hrană şi călătorie. (…)
Preasfinţia voastră, legat de chestiunea şcolilor, cred că satul Tsala este potrivit pentru aşa ceva. Au acolo patru învăţători ortodocşi, satul Foungouroumi are şi el patru învăţători, iar Kamina – şapte. După ce veţi hotărî, anunţaţi-mă printr-o scrisoare, scriindu-mi ce credeţi.
Parohiile noastre sunt în suferinţă, Dumnezeieştile Liturghii nu se săvârşesc periodic. Mulţi tind să se întoarcă la vechea lor religie. Şi este numai din pricina lipsei preoţilor. Când noi suntem prezenţi, oamenii sunt buni şi prietenoşi. Problema hirotoniilor e una foarte complicată. Trebuie să săvârşim hirotonii. Candidaţii locuiesc foarte departe. Să-mi scrieţi şi să-mi spuneţi ce intenţionaţi cu privire la hirotonii astfel încât în perioada vacanţei să-i putem aduna pe toţi laolaltă la mănăstire pentru cuvenita instruire, dar şi pentru a vedea „ce fel de peşti muşcă”. Nu cred că ne putem aştepta la prea mult de la aceste hirotonii, deşi ele sunt absolut necesare. Indiferent de caz, ele trebuie să aibă loc anual, pentru a le da astfel ocazia să înveţe cele elementare.
Ieri i-am invitat pentru o discuţie pe cei trei lideri ai sectei „Apostolii”, liderul din Kolwezi şi doi însoţitori. Le-am ţinut un cuvânt despre Tradiţia Bisericii în Sfintele Scripturi. Ei au provenit dintre protestanţi. Erau foarte entuziaşti, spunând că până atunci nu auziseră decât de o tradiţie omenească, dar acum văd că este sfântă, fiindcă izvorăşte din însăşi Sfânta Scriptură. Mi-au cerut să le vorbesc şi despre alte teme. Le-am promis că-i voi invita altă dată.
Programul săptămânii include slujbe zilnice, iar duminică – Dumnezeiasca Liturghie cu citirea unei cazanii. După Dumnezeiasca Liturghie avem o oră de catehism pentru tineri, iar pentru bărbaţi voi ţine un cuvânt despre biserică şi cultul dumnezeiesc. Miercuri am o oră de Noul Testament cu un grup de cincisprezece tineri. Joi le vorbesc bărbaţilor despre o serie de teme legate de nedreptăţile sociale (slăbiciunile şi păcatele oamenilor). Vineri, sora Anastasia le vorbeşte femeilor despre aceeaşi temă. În fiecare dimineaţă avem o adunare în cadrul căreia studiem Sfânta Scriptură, iar în timpul săptămânii avem două Liturghii, în biserica Sfântul Gheorghe şi în sate.
Toate aceste eforturi sunt de mare ajutor credincioşilor din Kolwezi, ei participând cu interes la diferitele întâlniri.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, mă voi strădui să menţin acest program şi, în măsura în care nu vom avea vreo infiltrare din partea misionarilor ambulanţi, cred că lucrurile vor merge înainte. Îmi voi lua libertatea să îi cercetez cu atenţie pe cei care doresc să lucreze în Kolwezi. Preasfinţia voastră, avem destui oameni de diferite convingeri religioase care încearcă să coexiste în pace unii cu alţii. Este mai bine să avem o singură persoană şi o singură sarcină de lucru decât să avem mai multe, dar care pricinuiesc conflicte interne, intrigi şi calomnii, fie pe faţă, fie într-ascuns. Lucrarea misionară înseamnă jertfă. Necesită o jertfă totală, înseamnă a nu păstra nimic pentru sine.
Ieri am primit o scrisoare de la părintele Dionisie, care îmi scrie din porunca voastră, zicându-mi că ar vrea să vin, dacă e cu putinţă, în Kinshasa, pentru a-l înlocui. Nu-i nici o problemă, în zece zile şi ceva voi porni spre Kinshasa. Nădăjduiesc că voi avea binecuvântarea voastră pentru a-l lua pe Andrei cu mine pentru a mă ajuta la slujbe şi a-mi înlesni comunicarea cu băştinaşii de acolo, care vorbesc lingkala.
Preasfinţia voastră, binecuvântaţi!
Ieromonahul Cosma Grigoriatul

Ca în Noul Testament

Kolwezi,
19 iunie 1979
Cuvioase Gheronda*, binecuvântează!
Iubiţi fraţi, rugaţi-vă pentru mine!

O dată cu întoarcerea părinţilor A. şi Z, mă folosesc de această ocazie pentru a vă scrie câteva rânduri, cu atât mai mult cu cât poşta merge greu, iar câteodată scrisorile sunt pierdute.
(…) Se vorbeşte din nou despre război, cum că s-ar apropia de zona noastră. Să ne păzească Dumnezeu. Rugăciunile părinţilor au urmări imediate asupra noastră. Văd aceasta în fiecare zi, nu în năluciri sau închipuiri, ci în mâna lui Dumnezeu care ne călăuzeşte în toate. De exemplu, ce trebuie să fac mai întâi atunci când vin hoţii, sau ce crede persoana cu care vorbesc. Mâna lui Dumnezeu ne înconjoară ca un scut nevăzut, căci în jurul nostru nu sunt numai creştini. Sunt şi oameni răi, cu chip de fiară, vraci şi duşmani ai Domnului nostru Cel răstignit.
Gheronda, în legătură cu „răspândirea”, văd şi eu că încă nu se arată, dar situaţia anterioară a lăsat o moştenire tristă şi, din nefericire, va trebui să jertfim puţin din folosul nostru sufletesc. Oricum ar fi, urmez sfaturilor voastre, ca să am astfel binecuvântarea voastră şi, de îndată ce voi simţi puţină uscăciune, părăsesc totul şi fac rugăciune cu metania împreună cu băieţii. Este un medicament puternic şi mângâierea noastră în jungla monotonă. Îmi amintesc în fiecare zi cuvintele părintelui Auxentie pe care, indiferent despre ce-l întrebau, el răspundea: „Rugăciunea, ziceţi rugăciunea”. Câtă dreptatea avea!
(…) Gheronda, când va veni acel ceas binecuvântat, atunci când un alt frate mă va însoţi întru realizare măreţelor planuri de întemeiere a unui Coenobium ? Cât ar putea să ofere micului nostru grup un monah cu schimă mare din mănăstirea noastră – chiar părintele Efrem la bătrâneţea sa! Dacă sfatul Bătrânilor ar hotărî să facă aceasta, cu cântarea şi pilda sa el va reînvia suflete.
(…) S-a împlinit dorinţa părintelui Andrei. Am botezat doi băştinaşi cu numele de Andrei. Eu săvârşesc botezul după rânduiala athonită. Am săvârşit 250 de botezuri şi, nu numai cu închinători la idoli, ci şi cu catolici care au devenit ortodocşi, pe care i-am botezat în ape adânci. Lucrările mele vor avea consecinţe atunci când vestea despre ele va ajunge la Patriarhia Alexandriei, care afirmă că protestanţii au nevoie doar de Mirungere. Totuşi, până atunci, vom săvârşi Botezul astfel încât să primim binecuvântarea Sfântului Nicodim [Aghioritul].
În timpul călătoriilor pe care le facem prin sate, proiectez nişte diafilme folosind un aparat pe care   l-am luat din Grecia. Funcţionează cu ajutorul bateriei de la maşină. Faptul că puteam privi astfel de imagini în satele din junglă a fost cu totul extraordinar. Adunând oameni ce aparţin de diferite erezii şi confesiuni, mă opream la diferite icoane  şi le ţineam cateheze pe baza a ceea ce vedeau. Era uimitor.
Cu micul nostru Coenobium ne aflăm destul de bine. Programul stabilit este greu, dar, puţin câte puţin, ne vom obişnui cu el.
(…) Nu-mi amintesc dacă v-am scris despre scrisoarea voastră de Crăciun, care a sosit cu întârziere de două sau trei luni. Am citit-o băieţilor într-o noapte şi le-a plăcut tare mult. Unul dintre ei, Andrei, mi-a spus: „Părinte, e ca în Noul Testament”. Se referea la înţelesul ei. Da, i-am spus, deoarece acelaşi Duh Sfânt lumina atunci şi luminează şi acum.
Îi îmbrăţişez pe toţi părinţii, în special pe cei înaintaţi în vârstă. Ori de câte ori le pomenesc numele, îmi trec prin faţă unul câte unul. Apoi îi pomenesc mai rar ca să-i văd mai bine şi în acelaşi timp mă gândesc: oare îi voi mai vedea pe fraţii mei mai mari atunci când mă voi întoarce la mănăstire? Dumnezeu să le dea un suflet bun! Îi rog mult să facă un nod de metanie pentru noi.
Binecuvântaţi!
Fiul vostru de departe,
ieromonah Cosma Grigoriatul

Dragostea şi suportul pentru mănăstire

Kolwezi,
2 februarie 1980
Preacuvioase Gheronda şi iubiţi fraţi şi părinţi,
binecuvântaţi!

Sunt plin de o negrăită bucurie că Domnul m-a învrednicit să vă scriu câteva rânduri şi să pot fi astfel aproape de dragostea voastră. Scrisorile mele către mănăstire sau citirea scrisorilor voastre este ceva foarte important pentru mine. Reprezintă o oră de rugăciune şi de legătură duhovnicească cu tot ceea ce Cosma iubeşte în această lume deşartă. Ceea ce vă scriu este adevărat: trăiesc şi respir înlăuntrul sfântului locaş al Sfintei Mănăstiri Grigoriu. Iar atunci când mă simt istovit de greutatea lucrării mele şi de căldura climei tropicale, îmi iau metania, urc scările stăreţiei, trec prin mica uşă şi prin capela cimitirului ori stau pe cărarea mea preferată privind îndelung spre mare. În acest fel, cel puţin cu mintea, mă aflu aproape de voi şi sub grija părintească.
Când mă aflu în locaşul bisericesc pentru slujbe şi mai ales pentru Dumnezeiasca Liturghie, mă alătur vouă în rugăciune şi trăiesc neuitata împreună-slujire din katholicon .
Toate acestea mă silesc să-mi găsesc timp şi o stare duhovnicească asemănătoare pentru a comunica cu Bătrânul meu şi cu fraţii.
Am încercat de trei ori să vă scriu după care m-am oprit, deoarece am fost foarte obosit şi bolnav o perioadă destul de lungă. Gheronda, aici s-au întâmplat tot felul de lucruri despre care cred că aţi aflat din corespondenţa mea cu episcopul. Oameni înşelaţi de diavol bârfesc acum Misiunea la fel cum o făceau şi în trecut. Ca unul care sunt conducător al Misiunii de aici, ei spun tot felul de minciuni despre mine. Auzind de toate acestea, episcopul mi-a scris cu o oarecare asprime, iar eu, la rândul meu, am reacţionat imediat, cerând să se facă ceva pentru a pune capăt întunecatelor meşteşugiri ale diavolului, căci numai aşa vom putea merge înainte cu lucrarea Misiunii.
Aici vă cer iertare, căci n-am făcut ascultare, şi m-am pus pe mine înainte, gândindu-mă că voi ajuta la lucrare. În final, o dată cu sosirea episcopului, toţi norii negrii s-au împrăştiat. El a recunoscut că lucrarea lui Hristos se împlinea cu succes şi că ceea ce el aflase erau minciuni. În acel moment, dacă nu ne puneam de acord cu episcopul, cred că începeam să mă pregătesc de întoarcere la mănăstirea noastră. Ziceam în rugăciune: poate că Dumnezeu nu mă vrea ca lucrător în via Sa.
În acea vreme mă întăream mai mult cu puterea care venea din rugăciunile voastre, respectiv din scrisorile care soseau una după alta şi celelalte pachete: periodicul Osios Grigorios, cartea Tradiţia ortodoxă şi Papismul, filmul, scrisoarea Bătrânului meu, scrisoarea lui Grigorie, pachetul de Crăciun, iar astăzi, după patru luni, scrisoarea părintelui Panaretos.
(…) Din cauza epuizării, nu reuşesc întotdeauna să-mi fac canonul de rugăciune. Scrie-mi, te rog, Gheronda, şi spune-mi dacă am sau nu binecuvântare pentru aceasta, ca să nu-şi bată joc satana de mine. Mai mult decât atât, cad în păcatul mâniei cu copiii din casa Misiunii.
Folosesc des materialul din cartea voastră despre papism; el mă ajută teribil de mult.
M-am bucurat de călătoria voastră şi de aducerea moaştelor ctitorului mănăstirii.
(…) Mulţumirile mele tuturor părinţilor şi fraţilor care mă pomenesc cu metaniile lor, aşa după cum mi-a scris părintele Panaretos. Fiecare nod şi fiecare rugăciune ne aduc nouă, celor ce locuim în jungla africană, o mulţime de binecuvântări. Nu ne uitaţi. Ca să fim sprijiniţi cerem să faceţi pentru noi un nod de mătănii pe zi.
Episcopul este acum aici cu noi. A început hirotoniile pentru candidaţii la preoţie. Am ajuns la aproape o lună de călătorii şi hirotonii. Până acum au fost şapte hirotonii. (…) De îndată ce voi avea ocazia, vă voi trimite măsurile de care aveţi nevoie pentru a croi unsprezece sutane şi tot atâtea potcapuri pentru preoţi. Vă mulţumim!

Binecuvântaţi!
Fiul vostru duhovnicesc,
ieromonahul Cosma Grigoriatul

Puterea apelor sfinţite ale Botezului

Kolwezi,
8 februarie 1981
Preacuvioase Gheronda, fraţi şi părinţi,
binecuvântaţi!

Mă rog ca noul an să fie binecuvântat, plin de roade duhovniceşti şi nevoinţe, ceea ce presupune luptă pentru întărirea Ortodoxiei, pentru Frăţia şi pentru Biserica noastră.
Astăzi, tatăl meu împreună cu domnul Costa Filipou, unii copii şi cu mine am vizitat un sat numit Kabounzi. Satul se găseşte la graniţa cu Zambia (în zona în care acţionează rebelii). Am mers pe drumuri foarte proaste, pline de noroi şi apă. Din fericire, Dumnezeu ne-a binecuvântat şi ne-a trimis o maşină nouă, tocmai bună pentru mers prin pădure.
Oamenii s-au bucurat că am venit să-i vizităm. Un preot împreună cu un mic cor au sosit cu o zi înainte din alt sat, astfel că am putut face Utrenia într-o biserică în forma unui adăpost mai mare, acoperit cu stuf. Creştinii, îmbrăcaţi cu câteva bucăţi de haine ponosite, au cântat în cel mai înălţător mod cu putinţă şi după bunele rânduieli ortodoxe.  În timpul Dumnezeieştii Liturghii le-am vorbit puţin despre vrăjitorie, de care sunt teribil de presaţi în această zonă de cult idolesc, precum şi despre poligamie, mai ales datorită faptului că în comunitate locuia  stăpânul zonei, care avea cinci soţii, iar primarul satului avea două sau trei soţii. După slujbă, liderii împreună cu tata şi cu Costa   s-au aşezat pe scăunele şi au început să cânte cu toţii, în timp ce femeile dansau discret în faţa lor.
Le-am lăsat nişte medicamente pentru diferite epidemii care îi chinuiau, iar preoţii băştinaşi au rămas cu ei pentru a continua îndrumările. Ne-am luat rămas bun de la ei şi în 90 de minute am fost înapoi la Bază.
Acolo mă aştepta o nouă şi serioasă problemă. Epuizat, a trebuit să mă aşez să mă odihnesc puţin. Simţeam că binecuvântarea lui Gheronda şi rugăciunile părinţilor mă însoţesc şi veghează asupra mea. Astfel că, după câtva timp de odihnă şi după ce am comunicat cu Gheronda, m-am trezit despovărat şi senin. L-am văzut, am vorbit o vreme şi m-am umplut de bucurie. Neţărmurită este dragostea şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu! În ciuda mulţimii păcatelor noastre, multe sunt minunile care ni se arată zilnic. Fie Numele Lui binecuvântat.
Luna trecută, agresiunea satanei faţă de lucrarea de la Baza Misiunii a atins cote de neînchipuit (punându-mi răbdarea la încercare). Am fost silit să scriu diferitor oameni pe un ton  uşor aspru şi, într-un fel, protestând faţă de nedreptatea care mi se făcea. Desigur că unii au fost înţelegători, iar alţii mi-au răspuns cu diferite scuze şi justificări. Concluzie: acum înţeleg că este mai bine să nu bag de seamă „calomniile” care mi se aduc şi noroiul cu care sunt împroşcat, şi să-mi caut mai degrabă răsplata unuia care este nedreptăţit. Iartă-mă, sfinţite Gheronda, ca şi Domnul să aibă milă de mine, ca să pot îndura crucea pe care mi-a dat-o spre  mântuire.
Mare bucurie am primit din ultima voastră scrisoare, scrisă, ca şi celelalte, din câmpul de activitate. Scrisoarea despre papism şi ecumenism m-a inspirat foarte mult. Îşi va găsi un loc în istorie alături de textele părinţilor noştri îmbunătăţiţi care s-au luptat pentru Ortodoxie.
(…) Legat de răul şi tulburarea pe care satana vrea să le semene în mănăstire, despre iminentul Botez al fratelui romano-catolic, o să vă spun următoarele. Am pregătit o cameră în clopotniţa bisericii pentru ca o femeie demonizată să poată locui acolo cam un an de zile. Mănâncă, se plimbă şi în general este bine. Uneori începe să danseze şi să cânte la nesfârşit, dar altminteri este bine. Este înaintată în vârstă, bineînţeles nebotezată şi închinătoare la idoli. Are nouă copii mari, dar nu poate trăi la nici unul dintre ei. Când este cu noi se calmează. Atunci când săvârşim botezuri sau slujba de sfinţire a apei (agheasma), în chiar momentul când binecuvântez apa, chiar dacă ea se află la depărtare, demonul începe să o înnebunească. Am observat aceasta în patru ocazii diferite. De două ori a sărit în baptisteriu. Când am întrebat-o de ce făcuse aceasta, a răspuns că vrea să-l arunce pe satan afară din ea. Şi fiindcă aceasta s-a întâmplat chiar în momentul sfinţirii apelor, atât catehumenii cât şi credincioşii au putea vedea totul. De aceea   le-am ţinut o predică potrivită momentului, adică despre faptul că reacţia lui satan este o dovadă că apa este sfinţită prin harul Duhului Sfânt. Ei pot folosi astfel agheasma cu asigurarea că pot risipi toate vrăjile care se fac împotriva lor.
Tatăl meu şi Costa vă trimit salutările lor.
Binecuvântaţi,
ieromonahul Cosma Grigoriatul

Nu nădăjduiţi în oameni, ci în Domnul Misiunii

Kolwezi,
21 ianuarie 1983
Iubitul şi doritul meu părinte,
salutări întru Domnul!

(…) Părinte, nu trebuie să vă faceţi griji din pricina Centrului Misionar. Împotriva lui, satana poate porni un război al pizmei sau îşi poate pregăti din nou o contraofensivă,  văzând că răpim suflete din împărăţia sa, însă Domnul nostru ne sprijină din plin. Cred că în timpul cât ai slujit acest avanpost al Ortodoxiei noastre, ai dobândit şi experienţa darurilor de fiecare zi ale Duhului Sfânt.
În privinţa temerii voastre că diferitele asociaţii vor înceta să ne mai susţină, răspund: când am plecat spre Zair, nu mi-am pus nădejdea în fondurile asociaţiilor, ci în Domnul Misiunii. Am pornit din mănăstire cu binecuvântarea lui Gheronda şi a altor părinţi şi a poruncii explicite a părintelui Paisie, care şi el, de asemenea, este călăuzitorul meu duhovnicesc, pentru a lucra împreună cu întâistătătorii Bisericii pentru binele Misiunii. Biserica există acolo unde este un episcop şi o turmă de credincioşi. Fără episcop, credincioşii nu pot constitui Biserica, ci doar o erezie protestantă. Prin urmare, linia pe care o urmez eu, lucrând împreună cu episcopul local, este cea mai potrivită şi, chiar dacă aş fi vrut să fac ceva diferit, ştiţi bine că n-aş fi primit cu nici un chip binecuvântare de la mănăstire.
E bine să faceţi tot ce puteţi pentru a răspândi ideea Misiunii şi Gheorghe [fratele lui după trup] să o dezvolte. Cu toate acestea, nu o faceţi pentru a aduna bani pentru noi. Noi muncim din greu cu propriile mâini pentru a produce toate cele de trebuinţă. Dacă Dumnezeu voieşte să zidească o biserică sau o şcoală, sau orice altceva, atunci El va lumina inimile oamenilor să facă aceasta ca şi cum ar fi ideea lor.
Nu vreau să creăm propriul nostru cerc de prieteni ai Misiunii Externe, aşa cum par să dorească mulţi dintre prietenii noştri. Mai degrabă aş vrea să susţinem eforturile Asociaţiei Apostoliki Diakonia, care este vehiculul bisericesc responsabil pentru lucrarea Misiunii Externe.
Părinte, nu trebuie să vă faceţi griji pentru lucrarea noastră. Totul merge drept înainte: catehizarea, botezul, propovăduirea, ferma, filantropia, adaptarea socială şi culturală a celor de la casa misionară, construirea de biserici şi şcoli, renovarea noii Baze Misionare, chiar şi smulgerea bălăriilor. Toate se binecuvântează cu un surplus. Rugaţi-vă numai să avem pace în regiune, căci iar sunt zvonuri de război în Kolwezi. Nu contează dacă mă vor tăia în bucăţi sau dacă nu mă vor tăia. Ar fi o prea mare cinste şi o slavă de care nu sunt vrednic. Totuşi, aşa cum fiecare om este strâns legat de lucrarea pe care o săvârşeşte, aşa şi eu suspin la gândul că o lucrare binecuvântată de Dumnezeu ca aceasta se poate distruge.
Părinte, noi nu facem minuni, căci suntem păcătoşi, dar cel puţin munca noastră este curată şi lipsită de mustrări de conştiinţă. Acum trebuie să-mi iau rămas bun, căci este trecut de miezul nopţii.
Binecuvântări tuturor.
Fiul vostru,
arhimandritul Cosma

Lupta va fi una de lungă durată

Kinshasa,
27 iunie 1983
Iubite frate Mihail,
salutări întru Domnul!

Îmi spui că eşti copleşit de muncă (…), dar vino aici şi ai să vezi ce înseamnă să lucrezi.
Bineînţeles că rezultatele muncii noastre de aici vor ieşi la iveală numai după câţiva ani buni. Deocamdată nu putem decât să ne folosim puterea de muncă oferind-o ca jertfă pe altarul Misiunii. Pentru ca o Biserică să fie ferită de primejdii, este nevoie de multe jertfe ale sfinţilor, care, prin pildele lor de viaţă şi chiar prin sângele muceniciei, vor statornici aici Biserica lui Dumnezeu, care acum este condusă literalmente de diavolul.  Până ce Domnul Viei va trimite lucrători vrednici, noi Îi vom cere îngăduinţă şi vom lucra cu râvna şi cu puţinele posibilităţi pe care le avem. Roagă-te să nu ne poticnim. Nu avem cine ştie ce talente, însuşiri de oferit. Singurul lucru bun este acela că, indiferent de ceea ce avem, împărţim din dragoste pentru Hristos, fără a păstra nimic pentru noi. Părintele Paisie îmi spunea: „Mergi mai departe, nu te opri, lupta va fi de lungă durată, căci oamenii nu vor primi creştinismul atât de uşor etc.” Acum îmi dau seama că, deşi nu a trăit alături de noi, cuvintele lui se adeveresc.
Eforturile noastre sunt binecuvântate, catehizarea continuă în toate parohiile noastre. Tinerii africani băştinaşi se apropie de Biserică, dar, cu toate acestea, nu ne grăbim să-i botezăm. Vrem ca mai întâi să-i probăm serios, aceasta din pricină că suntem lipsiţi de personalul necesar şi de colaboratorii de nădejde pentru a-i pregăti şi a-i boteza creştini în parohiile lor. Cu ajutorul lui Dumnezeu, în anii ce vor veni sperăm să putem lua colaboratori dintre cei 60 şi ceva de tineri pe care îi avem în casa misionară.
Ne luptăm pentru a forma în Kolwezi o mică comunitate de creştini evlavioşi, cu viaţă liturgică şi slujbe dumnezeieşti periodice etc. Sunt semne de progres. Însă, atunci când parohiile se găsesc la o distanţă de 300 până la 700 de kilometri, nu mai poate fi vorba de progres.
De la fermă ne aprovizionăm cu legume şi alte produse de trebuinţă (chiar şi carne şi ouă) în folosul casei misionare. Slăvit să fie Domnul! Pentru noi este mai mult decât suficient, astfel că putem ajuta şi o colonie de leproşi, închisoarea oraşului şi un număr destul de mare de săraci şi bolnavi. Tractorul cu care arăm o zonă de 160 de stremmata pentru cultivarea porumbului ne-a ajutat în aceste eforturi filantropice. Suntem pe cale de a face o moară pentru măcinat porumbul, care va rezolva o parte din producţia de făină pe anul acesta.
De-a lungul ultimelor câteva luni am fost silit să primesc numai eu toate spovedaniile. Am trăit cu această ocazie foarte intens drama fraţilor mei. Un mare număr din băştinaşii de aici nu mănâncă decât o dată la două sau trei zile. Este o minune cum reuşesc să supravieţuiască. Sunt adevărate păsări hrănite de Dumnezeu.
Vă scriu din oraşul-capitală al ţării. Deşi sunt bine, sănătos, uneori mă lupt cu malaria, iar alteori cu durerile de cap din pricina insolaţiei etc. „Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”
Evloghison,
arhimandrit Cosma Grigoriatul

Problema hirotoniilor

Kolwezi,
5 iulie 1984
Preacuvioase Gheronda, fraţi şi părinţi,
binecuvântaţi!

Gheronda, acum stau aşezat, căci sunt extrem de obosit, încerc să-ţi scriu câteva rânduri şi, în acelaşi timp, să te ţin la curent cu luptele şi durerea pentru viitorul Bisericii de aici. Preasfinţia Sa a trecut de curând pe aici, plin de dragoste şi gata să ne ajute cum poate mai bine. Ne-a sfinţit două biserici. A numit câteva fete, din cele pe care le avem la casa Misiunii (patru fete între 17 şi 22 de ani) pentru a face curăţenie în biserică. A hirotonit doi ipodiaconi, un diacon şi un preot.
Iată care este exact problema mea: hirotoniile. Nu găsesc pe nimeni cu iniţiativă, cu zdrobire de inimă pentru Biserică. Mai mult decât atât, trebuie să stau în permanenţă cu ochii pe ei pentru a-i organiza, sfătui etc. Întotdeauna sunt gata-gata de a cădea în lene sau chiar să se implice în practicile vrăjitoreşti. Dacă vor continua să gândească aşa încă 10 ani, fiecare îşi va crea propriul mod de închinare.
Mă gândesc că, deoarece ne este de-a dreptul imposibil să găsim printre adulţi oamenii potriviţi, va trebui să-i pregătim pe tinerii care cresc în grija noastră. Având în vedere toate acestea, Gheronda, cred că ar trebui să-l probaţi pe Moise, pe care-l aveţi alături de sfinţia voastră, poate este doritor să se înscrie la Athoniadă şi, mai târziu, la Facultatea din Tesalonic, sub neîncetata călăuzire a mănăstirii noastre.
Cu voia lui Dumnezeu, în octombrie voi veni pe la mănăstire pentru puţină revigorare, căci mă simt extrem de obosit. Vom putea discuta chestiunea atunci, şi anume cum vom organiza Biserica din această zonă aflată în grija noastră.
Dacă binecuvântaţi, voi aduce un tânăr care a terminat liceul, pentru a sta la mănăstire un an de zile şi a învăţa calea ortodoxă; după care îl voi trimite un an la Athoniadă pentru a învăţa limba greacă, iar apoi pentru teologie în Tesalonic. În acest fel, în decurs de un deceniu, din 10 care vor studia în fiecare an, în jur de 50 vor fi capabili să ajute Misiunea în vreun fel. Nu întrevăd altă soluţie.
Tatăl meu, împreună cu colaboratorul meu, căpitanul Vasile, vă trimit salutările lor.
Dragostea noastră pentru toţi fraţii, la fel şi lui Apostol şi Moise.

Binecuvântează,
ieromonah Cosma Grigoriatul

Pogorârea Duhului Sfânt, ieri, azi şi în veci

Kolwezi,
6 iunie 1985
Dragul meu tată,
bucură-te neîncetat întru Domnul!

Cronică pentru sărbătoarea pogorârii Duhului Sfânt
1985

Sâmbătă,
1 iunie 1985
(…) În această zi, din zori şi până în noapte am săvârşit botezul unui număr de o sută de catehumeni şi cununiile a zece cupluri creştine… După-amiază, femeile au „privegheat” pentru a putea pregăti masa de a doua zi cu bucate şi un porc pe care l-am adus noi. Şase creştini din satul Bade şi-au petrecut şi ei noaptea în curtea bisericii. Aceştia sunt prima frământătură din satul lor. Alături de ei mai sunt alţi douăzeci şi cinci din oraşul Kampoube, care, de asemenea, constituie temelia unei noi parohii.

Duminica Pogorârii Duhului Sfânt,
2 iunie 1985
Primele locuri din biserica Sfinţii Trei Ierarhi din Likashi au fost ocupate anticipat de către cei nou-căsătoriţi, precedaţi de cei ce au primit luminarea (cei botezaţi). Au participat la dumnezeiasca slujbă cu multă evlavie şi s-au împărtăşit pentru prima dată cu Trupul şi Sângele Domnului nostru. „Lumina de pe feţele lor” ce iradiau în acele momente e dincolo de orice descriere, este o realitate pe care o trăim şi de unde primim putere pentru a depăşi mulţimea greutăţilor zilnice.
La prânz, creştinii mai vechi împreună cu cei noi mănâncă laolaltă, aşezaţi pe pământ.
Mănâncă cu mâinile, fără tacâmuri sau alte formalităţi, cu simplitatea inimii, cu multă bucurie şi cu harul Duhului Sfânt. Pentru cei o sută de nou-iluminaţi (botezaţi) şi pentru noi, cei care luăm parte la acest praznic, Pogorârea Duhului în Foişorul de sus, acolo unde se aflau ucenicii Domnului, continuă şi astăzi la fel ca şi atunci.  După-amiaza se face Vecernia cu rugăciunile Îngenunchierii, după care, ceva mai târziu, un camion îi ia pe cei douăzeci şi cinci de nou-iluminaţi şi-i duce în satul lor.

Lunea Duhului Sfânt
La ora 6 dimineaţa se săvârşeşte Utrenia, urmată de Dumnezeiasca Liturghie. Pe domnul Hampo din  Cipru îl avem ca pe un colaborator şi prieten al Misiunii, care se jertfeşte pentru a ne sluji în orice loc în care merg din Likashi. La întoarcere am lăsat familia unui catehumen într-un loc, în satul Bade, iar pe la mijlocul după-amiezii am sosit în Fugurumi. L-am lăsat acolo pe părintele Romano şi am încărcat 5 tone de porumb pentru aprovizionarea internatului de la Misiune.
După-amiaza, târziu, am sosit în Kolwezi. Aici l-am găsit pe Cristofor, un creştin sărac, care-şi ducea în spate fiul de cinci ani care murise încercând să ajungă în satul lui, aflat la 10 kilometri de Kolwezi. Pe durata a două săptămâni, acest om a pierdut, din pricina epidemiei, 5 copii.  L-am luat în maşină alături de soţia şi fiul mort şi  i-am dus la Baza Misiunii. L-am pus pe bietul copilaş într-un sicriu, l-am acoperit cu o pânză albă şi, împreună cu părintele Gherasim, i-am dus în satul lor pentru a-l înmormânta. În faţa colibei lor îi aşteptau atât creştini cât şi închinători la idoli. Aceştia din urmă au început să bocească în felul lor obişnuit, cădeau la pământ şi se rostogoleau, scoţând ţipete nedesluşite. I-am liniştit puţin, am citit slujba, după care le-am vorbit despre moarte şi înviere. Părintele Gherasim a rămas acolo împreună cu mai mulţi creştini pentru a petrece noaptea cu cântări şi rugăciuni.
Puţin obosit, pe la miezul nopţii am ajuns şi în chilia mea, unde ajutorul  meu, părintele Chiril, mă aştepta pentru a mă pune la curent cu problemele apărute în absenţa mea.
Viaţa noastră de pe Continentul Negru urmează acest tipar. Muncim zi şi noapte, nevoindu-ne pentru slava lui Dumnezeu şi pentru ceea ce avem mai drag pe lume – Ortodoxia.

Cu dragoste în Hristos,
arhimandrit Cosma Grigoriatul

Discernământ pastoral

Kolwezi,
20 octombrie 1986
Preacuvioase Gheronda, fraţi şi părinţi,
binecuvântaţi!

Observ că zilele acestea cel rău încearcă din răsputeri să ne distrugă: stricăciuni serioase pricinuite vehiculelor, prieteni care devin deodată duşmani, griji şi temeri din partea colaboratorilor, de multe ori fără nici un temei etc.
Aşa că mi-am zis că e mai bine să mă retrag în chilia mea şi să mă pun pe posturi aspre, atâtea zile cât voi rezista, încercând să-mi curăţesc inima prin lecturi dese din cărţile de referinţă ale părinţilor trezvitori.
(…) Iubite Gheronda, vă trimit programul meu, aşteptând binecuvântarea şi modificările voastre la el. În orice caz, gândul pe care-l am acum e acela că, dacă nu am un îndemn lăuntric care să mă lumineze şi rugăciune în inimă, n-ar trebui să mai continui cu evanghelizarea oamenilor. Deşi locul este prielnic şi există har, sunt neputincios în ceea ce priveşte rugăciunea. Vă cer din tot sufletul să vă rugaţi pentru aceasta şi să-mi scrieţi. (…) Am aparatul de emisie-recepţie cu mine şi, deşi sunt la mare distanţă de Bază, atâta timp cât mă aflu în toiul muncii, pot da indicaţiile necesare, deoarece misiunea s-a dezvoltat extraordinar de mult, drept care cere o îndrumare atentă.
(…) Dacă Dumnezeu voieşte şi sfinţia voastră veţi binecuvânta, mă gândesc să vi-l trimit în preajma Crăciunului, împreună cu părintele Chiril, pe părintele Iacov – un preot băştinaş care conduce parohia din Kolwezi, pentru a gusta puţin din nectarul dumnezeieştilor noastre slujbe, pe care le iubeşte atât de mult. (…) El este diferit de cei pe care vi i-am trimis până acum, şi nădăjduiesc că vă va putea convinge să ne trimiteţi doi sau trei părinţi de dragul sufletelor de aici şi pentru întărirea Misiunii. Trebuie să mai spun că, înainte de a renaşte prin apele Botezului, el era ca o fiară sălbatică căruia nimeni nu-i putea sta împotrivă. Iată minunile lui Dumnezeu.
Legat de chestiunile pastorale, v-aş ruga să-mi scrieţi părerea sfinţiei voastre nu atât în privinţa canonicităţii sau legitimităţii unor credinţe sau practici, deoarece poziţia Bisericii o cunosc foarte bine din Pidalion. Vă întreb unele lucruri mai mult pentru a învăţa, din perspectiva iconomiei, în ce măsură putem folosi pogorământul.
Există un mare număr de femei care trăiesc cu bărbaţi sau care au trecut prin căsătorii bisericeşti şi care, cu toate acestea, au soţi care trăiesc cu încă o femeie sau mai multe în aceeaşi casă sau în alta (poligamie). Problemele sunt:
1) Oare aceste femei vor rămâne catehumeni pe viaţă?
2) Dacă sunt creştine, vor rămâne oare neîmpărtăşite?
3) Hotărârea noastră de a dizolva căsătoria [păgână] ar avea următoarea consecinţă: copii abandonaţi pe stradă şi noi relaţii nelegitime.
4) În cazul în care ambii fac ascultare, se ajunge la o soluţie. Altfel chestiunea poligamiei va deveni o problemă majoră.
Poate că în aceste cazuri, Epistola I către Corinteni 7, 13 nu s-ar putea aplica.
Aici se practică circumcizia, practică transmisă de înaintaşii lor. Adică face parte din obiceiurile lor, creând probleme cu bunicii lor atunci când părinţii refuză să-şi circumcidă copii. Oare este mai bine să încercăm în continuare să oprim circumcizia sau să-i lăsăm s-o practice în continuare, tratând-o ca pe un obicei lipsit de importanţă?
Legat de consumarea şobolanilor, a şerpilor, a maimuţelor, a lăcustelor, viermilor etc., nemaivorbind de cât de nesănătos este (nu că le-ar păsa cumva), să-i lăsăm să facă în continuare cum au făcut şi până acum?
În privinţa hoţiei, pe care bărbaţii o practică aici pentru supravieţuirea familiei, ce poziţie să luăm? (Am citit recent că un sinod major al episcopilor romano-catolici din America Latină a socotit că hoţia nu este un păcat, după care au trimis Papei concluziile lor.)
Gheronda, dacă cineva mi-ar fi pus acum zece ani întrebările de mai sus, în timp ce trăiam în Grecia, n-aş fi ştiu exact cui să mă adresez pentru a căuta un răspuns la ele. Cu toate acestea, astăzi, trăind alături de problemele africanilor, aici unde ele apar, socotesc că este foarte firesc ca problemele cu care mă confrunt zi de zi să vi le trimit sfinţiei voastre. Rogu-vă, transpuneţi-vă în aceste locuri şi, din ceea ce vă luminează Dumnezeu, scrieţi-mi ceva şi eu voi pune în practică.
Părintele Chiril şi sora Parascheva vă cer binecuvântare şi vă transmit plecăciunile lor.
Binecuvântaţi,
ieromonah Cosma Grigoriatul

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s