Povata catre o pereche evlavioasa

Vă pomenesc mult şi vă doresc binele cu osârdie, căci nu aveţi în suflet decât râvnă vie pentru lucrarea mântuirii. Domnul v-a chemat. Să mulţumim Domnului! Nu pregetaţi însă a face, în ce vă priveşte, toate cele de trebuinţă. Domnul a început în voi lucrarea înnoirii duhovniceşti. Credeţi şi nădăjduiţi că Cel care a pus început va şi desăvârşi (vezi Filipeni l, 6), dacă veţi păzi râvna vie şi nu vă veţi lăsa de ostenelile potrivite. Râvna este lucrare a harului şi mărturie a faptului că acest har adastă în voi nedespărţit, dând naştere vieţii harice. Atâta vreme cât este râvnă, este şi harul Sfântului Duh. El este foc. Focul este hrănit cu lemne. Lemnul duhovnicesc este rugăciunea… îndată ce harul se atinge de inimă, ia naştere întoarcerea minţii şi a inimii către Dumnezeu, care-i sămânţa rugăciunii. După aceea vine petrecerea gândului în cele Dumnezeieşti.
Harul lui Dumnezeu întoarce luarea-aminte a minţii şi a inimii către Dumnezeu şi o ţine acolo. De vreme ce mintea nu stă fără lucrare, când e întoarsă către Dumnezeu, la Dumnezeu se şi gândeşte. Ca atare, aducerea-aminte de Dumnezeu este adevărata însoţitoare a stării harice… Aducerea-aminte de Dumnezeu nu rămâne în nelucrare, ci duce negreşit în starea de vedere duhovnicească a desăvârşirilor Dumnezeieşti şi a lucrurilor Dumnezeieşti: a bunătăţii, a dreptăţii, a facerii lumii, a purtării de grijă, a răscumpărării, a judecăţii si răsplătirii. Toate acestea alcătuiesc împreună lumea Dumnezeiască, altfel spus tărâmul duhovnicesc. Cel râvnitor petrece în acest tărâm şi nu iese din el: aceasta este însuşirea aparte a râvnei. Vreţi să vă păstraţi râvna ? Păstraţi toată aşezarea sufletească arătată… Să aveţi întotdeauna la îndemână lemne duhovniceşti şi îndată ce veţi băga de seamă că focul râvnei slăbeşte, luaţi un butuc din lemnele duhovniceşti şi puneţi-l pe focul duhovnicesc. Şi totul va merge bine. Din suma tuturor acestor mişcări duhovniceşti iese frica lui Dumnezeu – starea evlavioasă înaintea lui Dumnezeu în inimă… neîncetat daţi viaţă acestei stări, şi vii veţi fi…
Aţi înviat, aşa cum spuneţi, şi de veţi face aşa, veţi întotdeauna numai în starea omului înviat.

Anunțuri

Povata catre un familist despre viata placuta lui Dumnezeu

Mila lui Dumnezeu fie cu Dumneavoastră!
Mare fericire e faptul că în locul unde v-aţi mutat puteţi merge la biserică – în casa Dumnezeului nostru. Această lucrare având, nu vă va fi greu să puneţi după aceea în rânduială şi toate celelalte: masa, somnul, rătăcirea simţurilor (a ochilor, urechilor, gustului, mirosului şi pipăitului, iar a mai ales a limbii), şi celor care vă cer daţi-le după putere; fiţi amabil, blând, respectuos faţă de toţi, maleabil, nu certăreţ. Frica lui Dumnezeu si aducerea-aminte de moarte să împărătească înăuntrul Dumneavoastră, împărtăşiţi-vă cu Sfintele Taine după rânduială: nu vă leneviţi a vă apropia de împărtăşanie, dar să fiţi totdeauna pregătit.
În ce priveşte alegerea duhovnicului, nu ştiu ce să vă spun, fiindcă nu ştiu pe nimeni. Alegeţi singur. Dacă nu puteţi să vă hotărâţi, faceţi cum au făcut Apostolii când au ales alt Apostol în locul lui Iuda cel căzut, aruncând sorţul. Sau cereţi sfatul celor care cunosc preoţii din partea locului.

Familia este o cruce pentru capul ei

Vă tulbură situaţia Dumneavoastră exterioară, atât cea prezentă, cât mai cu seamă cea viitoare. Vă tulbură nu atât din grija pentru sine, cât din grija pentru familie. Vărsaţi-vă la Domnul grija şi rugaţi-vă să rânduiască aşa cum este plăcut sfintei Lui voi. Oare familia Dumneavoastră nu-i a lui Dumnezeu ?! Şi oare El nu poartă grijă de ea, cum poartă grijă de toţi ?
A vă ruga pentru rezolvarea problemelor materiale nu e păcat… Cel ce ne-a învăţat să spunem la rugăciune: Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi nu Se va simţi jignit când ne vom ruga şi pentru celelalte lucruri lumeşti – bineînţeles, încredinţând deznodământul sfintei Lui voi. Familia este o cruce pentru cap! Răbdaţi su-punându-vă Domnului; făcând tot vă stă în putere, încredinţaţi totul în voia lui Dumnezeu.